Articol preluat de la domnul Ioan Cepaliga de pe Facebook
DREPTUL LA REPLICA !
Recent am constatat cu neplacere cum cpt. Oproiu Bogdan, email: bogdan.oproiu@presamil.ro, in Observatorul militar nr.13 din 2-8 aprilie 2014, pagina 19, http://www.presamil.ro/ultimul_nr/index.html#19/z in articolul „CURAJUL IEPURELUI” face un fel de rechizitoriu la adresa „barfelor” unor ofiteri din rezerva sau in retragere privind parerile lor vizavi de dotarea, instruirea sau relatia noastra, politica si militara cu NATO.
Inteleg perfect raspunderea sa ca ofiter si in calitate de corespondent de presa militara si mai ales necesitatea pozitiei sale OFICIALE in interesul si pentru necesarul armatei noastre. Aici cred insa ca greseste aducand atingere dreptului nostru la exprimare, mai ales critic, la unele probleme militare.
Nu ma intereseaza in fapt PAREREA dansului sau politica de redactie pe care o aplica, el fiind subordonat unei structuri unde este OBLIGAT potrivit juramantului militar sa execute fara preget politicile tinta, informationale, de presa cat si ordinele si atributiunile militare in functia pe care este incadrat. Ma surprinde insa modalitatea docta cu care categoriseste „barfele” unor militari de pe facebook ca fiind „Curajul iepurelui” fiindca DOAR acum unii, vezi Doamne, indraznesc sa spuna ce nu e bine in armata cand efectul „barfei” lor este zero dar, cat au fost activi, nu au schitat nici un gest de protest sau fermitate pentru punerea in opera a ideilor lor. Ma uimeste ce cunostinte profunde are domnia sa, domnul cpt. Bogdan Oproiu, vizavi de activitatea concreta a fiecarui ofiter „barfitor” de pe facebook.
Poate pentru a nu fi doar barfa ar fi bine sa organizeze si niste intalniri cu ofiterii din rezerva si retragere, pe la Cercul militar unde membrii SCMD nu au voie sau, poate si mai bine, cu ocazia campaniilor electorale ale unor … lideri ca doar ei au voie sa spuna vrute si nevrute si, impreuna, facem un cor de voci interesante pentru ... "Vocea Romaniei".
Ar trebui sa fiu imun la astfel de afirmatii neavenite de la un ofiteras, oficial de presa, insa doresc sa-i spun ca cel putin personal sunt mult mai calificat decat domnia sa chiar si in ale militariei pe care incearca sa o etaleze cu atata aroganta.
Daca nu stie ca un militar activ nu prea are „loc de intoarcere” si e obligat sa mearga tot inainte asa cum a primit azimutul misiunii e bine sa afle acum faptul ca TOCMAI aceste „barfe” ar trebui sa fie binevenite in asemenea situatie. Reamintesc nazdravanului capitan daca nu stie ca si eu am jurat credita tarii mele si daca cineva imi demonstreaza ca gresesc in afirmatii atunci imi cer scuze public recunoscand ca … nu am jurat.
Dar, vezi Doamne Dumnezeule, noi acesti „barfitori” jurati sau poate unii sperjuri Doamne fereste de pe facebook nu avem nici cel putin acces, ca membri SCMD, la Cercurile militare asa incat pentru o dezbatere aplicata ramane … facebookul sau protestul sindical.
Afirm cu toata convingerea ca aceste observatii, unele foarte pertinente ale acestor ofiteri in rezerva sau retragere, sunt uneori semnale nepretuite de alarma pentru conducerea militara mai ales ca atat protocoalele cat si misiunile structurale nu le permit ofiterilor activi exprimarea acelor „pareri personale” ce contravin genului de misiune sau comportament asteptat.
Amintesc cazul nedorit ca unele derapaje de comunicare si aplicare a legii au fost castigate si in justitie fiind suficiente actiuni de culpabilizare a unor decizii luate eronat sau gresit aplicate.
De aceea criticile formulate, fie ca si „barfe” pe facebook, atrag „volens nolens” o atentie INDIRECTA vizavi de eficienta sau perceptia problemei respective.
Ca armata a fost este si cu siguranta va fi in deficit permanent de inzestrare este sper cunoscut de mult de fiecare ofiter activ.
Iata insa ca din afara, din rezerva, se vede mai contrastata imaginea neputintei militare de inzestrare, neputinta cauzat de cele mai multe ori tocmai de politica guvernamentala sau de abordarile prea generale din Strategia nationala de aparare si cred ca e binevenita critica noastra.
Noi suntem niste observatori avizati ai vietii miltare si nu putem fi comparati cu adevaratele „barfe” de pe facebook ale unor novici.
Nu este nici locul si nici momentul de a vehicula idei si argumente in acest comentariu ca drept de replica. Nu fac decat sa afirm ca este gresita abordarea acestui curajos capitanas in a trata problema noastra, a rezervistilor sau a celor din retragere, cu atat de mare superficialitate ziaristica si mai ales cu accente vadite de desconsiderare.
Atacul sau nu face decat sa provoace replici si uneori ele pot degenera neproductiv pentru ambele parti. Recomand asadar mai multa atentie in exprimarea domniei sale fiindca el este REPREZENTANT OFICIAL, INCADRAT, cu misiune concreta, ACTIVA, al armatei noastre si nu se poate compara cu virtuala LIBERTATE DE EXPRIMARE ce ti-o confera statutul de rezervist sau in retragere.
Dorinta multora din rezerva sau retragere de a fi „bagati in seama” dintr-un sentimentul acut de inutilitate profesionala ii face pe multi sa fie mai acizi si mai „docti” cu recomandarile sau criticile.
Asta in cazul in care psihologia nu este o limba straina domniei voastre domnule cpt. Bogdan Oproiu.
Recent am constatat cu neplacere cum cpt. Oproiu Bogdan, email: bogdan.oproiu@presamil.ro, in Observatorul militar nr.13 din 2-8 aprilie 2014, pagina 19, http://www.presamil.ro/ultimul_nr/index.html#19/z in articolul „CURAJUL IEPURELUI” face un fel de rechizitoriu la adresa „barfelor” unor ofiteri din rezerva sau in retragere privind parerile lor vizavi de dotarea, instruirea sau relatia noastra, politica si militara cu NATO.
Inteleg perfect raspunderea sa ca ofiter si in calitate de corespondent de presa militara si mai ales necesitatea pozitiei sale OFICIALE in interesul si pentru necesarul armatei noastre. Aici cred insa ca greseste aducand atingere dreptului nostru la exprimare, mai ales critic, la unele probleme militare.
Nu ma intereseaza in fapt PAREREA dansului sau politica de redactie pe care o aplica, el fiind subordonat unei structuri unde este OBLIGAT potrivit juramantului militar sa execute fara preget politicile tinta, informationale, de presa cat si ordinele si atributiunile militare in functia pe care este incadrat. Ma surprinde insa modalitatea docta cu care categoriseste „barfele” unor militari de pe facebook ca fiind „Curajul iepurelui” fiindca DOAR acum unii, vezi Doamne, indraznesc sa spuna ce nu e bine in armata cand efectul „barfei” lor este zero dar, cat au fost activi, nu au schitat nici un gest de protest sau fermitate pentru punerea in opera a ideilor lor. Ma uimeste ce cunostinte profunde are domnia sa, domnul cpt. Bogdan Oproiu, vizavi de activitatea concreta a fiecarui ofiter „barfitor” de pe facebook.
Poate pentru a nu fi doar barfa ar fi bine sa organizeze si niste intalniri cu ofiterii din rezerva si retragere, pe la Cercul militar unde membrii SCMD nu au voie sau, poate si mai bine, cu ocazia campaniilor electorale ale unor … lideri ca doar ei au voie sa spuna vrute si nevrute si, impreuna, facem un cor de voci interesante pentru ... "Vocea Romaniei".
Ar trebui sa fiu imun la astfel de afirmatii neavenite de la un ofiteras, oficial de presa, insa doresc sa-i spun ca cel putin personal sunt mult mai calificat decat domnia sa chiar si in ale militariei pe care incearca sa o etaleze cu atata aroganta.
Daca nu stie ca un militar activ nu prea are „loc de intoarcere” si e obligat sa mearga tot inainte asa cum a primit azimutul misiunii e bine sa afle acum faptul ca TOCMAI aceste „barfe” ar trebui sa fie binevenite in asemenea situatie. Reamintesc nazdravanului capitan daca nu stie ca si eu am jurat credita tarii mele si daca cineva imi demonstreaza ca gresesc in afirmatii atunci imi cer scuze public recunoscand ca … nu am jurat.
Dar, vezi Doamne Dumnezeule, noi acesti „barfitori” jurati sau poate unii sperjuri Doamne fereste de pe facebook nu avem nici cel putin acces, ca membri SCMD, la Cercurile militare asa incat pentru o dezbatere aplicata ramane … facebookul sau protestul sindical.
Afirm cu toata convingerea ca aceste observatii, unele foarte pertinente ale acestor ofiteri in rezerva sau retragere, sunt uneori semnale nepretuite de alarma pentru conducerea militara mai ales ca atat protocoalele cat si misiunile structurale nu le permit ofiterilor activi exprimarea acelor „pareri personale” ce contravin genului de misiune sau comportament asteptat.
Amintesc cazul nedorit ca unele derapaje de comunicare si aplicare a legii au fost castigate si in justitie fiind suficiente actiuni de culpabilizare a unor decizii luate eronat sau gresit aplicate.
De aceea criticile formulate, fie ca si „barfe” pe facebook, atrag „volens nolens” o atentie INDIRECTA vizavi de eficienta sau perceptia problemei respective.
Ca armata a fost este si cu siguranta va fi in deficit permanent de inzestrare este sper cunoscut de mult de fiecare ofiter activ.
Iata insa ca din afara, din rezerva, se vede mai contrastata imaginea neputintei militare de inzestrare, neputinta cauzat de cele mai multe ori tocmai de politica guvernamentala sau de abordarile prea generale din Strategia nationala de aparare si cred ca e binevenita critica noastra.
Noi suntem niste observatori avizati ai vietii miltare si nu putem fi comparati cu adevaratele „barfe” de pe facebook ale unor novici.
Nu este nici locul si nici momentul de a vehicula idei si argumente in acest comentariu ca drept de replica. Nu fac decat sa afirm ca este gresita abordarea acestui curajos capitanas in a trata problema noastra, a rezervistilor sau a celor din retragere, cu atat de mare superficialitate ziaristica si mai ales cu accente vadite de desconsiderare.
Atacul sau nu face decat sa provoace replici si uneori ele pot degenera neproductiv pentru ambele parti. Recomand asadar mai multa atentie in exprimarea domniei sale fiindca el este REPREZENTANT OFICIAL, INCADRAT, cu misiune concreta, ACTIVA, al armatei noastre si nu se poate compara cu virtuala LIBERTATE DE EXPRIMARE ce ti-o confera statutul de rezervist sau in retragere.
Dorinta multora din rezerva sau retragere de a fi „bagati in seama” dintr-un sentimentul acut de inutilitate profesionala ii face pe multi sa fie mai acizi si mai „docti” cu recomandarile sau criticile.
Asta in cazul in care psihologia nu este o limba straina domniei voastre domnule cpt. Bogdan Oproiu.
