Le vom reda in continuare:
Despre principiul contributivităţii
De la început vreau să subliniez că toate profesiile sunt importante şi dacă nu ar fi, desigur că nu ar exista. Oamenii sunt înnobilaţi de modul în care-şi exersează profesiile, de modul cum se dăruiesc lor.
Oricât am fi de capitalişti nu putem scoate totul la vânzare şi nu putem cumpăra unele lucruri, oricâţi bani am avea. Nu putem cumpăra ţara, poporul, pe Bunul Dumnezeu ! Nu putem, pur şi simplu, cumpăra nici măcar respectul celorlalţi ! Ce ar fi dacă ne-am muta de la o biserică la alta pentru o plasă goală sau pentru o pungă de zahăr ? Există lucruri ce nu se evaluează în bani şi nu se face comerţ cu ele ! Aşadar, pentru făcătorii de principii de guvernare, subliniez că oamenii nu se conduc după principii mecanice, inventate peste noapte şi neconfirmatede viaţa de zi cu zi. Există meserii care nu se pot evalua în bani şi nici în procente din PIB ! Aici evidenţiez că meseriile nu se evaluează pe o perspectivă de patru ani, cât un guvern ameţeşte oamenii şi tulbură apele. O meserie se evaluează istoric şi se pune în evidenţă pe parcursul a sute de ani. Desigur, asta într-o analiză serioasă, de tip strategic, făcută de oameni care au calificarea necesară, nu de către cei ieşiţi din croitoria unui făcător de liste. Ce vom fi fost noi, românii de-a lungul istoriei fără dascăli, fără aceşti adevăraţi apostoli ai neamului, care ne-au desţelenit minţile şi au ars în calea noastră ca nişte meteoriţi, luminându-ne calea ? Ce am fi fost, în lunga şi zbuciumata istorie, fără medici, fără preoţi, fără scriitori, fără jurişti, magistraţi, fără jandarmi şi poliţişti ? Ce am fi fost fără vocaţia lor ? Toate aceste meserii sunt meserii de vocaţie, de jertfă, generatoare de reguli, de morală ! Aceste meserii, atunci când poporul a fost în primejdie, s-au convertit în meseria armelor ! Toţi reprezentantii lor au devenit comandanţii şi soldaţii care au umplut golurile tranşeelor şi au făcut plinurile spitalelor ! Mulţi dintre ei nu au nici măcar o cruce la cap ! Prea mulţi poartă numele „dispărut“ sau „necunoscut“ – de la Oarba de Mureş, la Cotul Donului şi de la Odessa la Budapesta sau Praga !
Când Dumnezeu a făcut lumea, nu a făcut-o jucând zaruri, ci temeinic şi aşa trebuie să învăţăm şi noi să conducem oamenii ! Principiul contributivităţii în forma prezentată de un ageamiu, este un principiu electoral: eu îţi dau uleiul, tu îmi dai votul, ulterior îţi promit că îmi voi exprima compasiunea faţă de tine ! O abordare mai serrioasă a contributivităţii ar fi evidenţiat că există mai multe forme de contributivitate. Nu putem rămâne în logica electorală: eu îţi dau banul, tu îmi dai votul !
Constantin Rădulescu Motru în lucrarea sa Caracter şi destin se întreba ’’De ce ofiţerul nu este un simplu profesionist ?’’ şi tot el răspundea ‘’Pentru că bunul simţ ne spune că el îşi pune serviciile sale, nu la dispoziţia particularior, făcându-şi în acelaşi timp şi interesele sale, ci îşi pune serviciile sale – ceva mai mult chiar, zilele sale - la dispoziţia ţări ‘’ Profesionistul obişnuit îşi ordonează activitatea după cerinţele clienţilor. Ofiţerul, militarul în general, îşi ordonează activitatea după cerinţele Comandamentului suprem al armatei ! Militarul desfăşoară o activitate dificilă în vederea unui scop pe care, nici voinţa sa, nici mijloacele sale, nu-l pot schimba. Tot Constantin Rădulescu Motru spunea că ‘’nu războiul prin el însuşi asigură destinul popoarelor, ci virtuţile din sufletele celor ce fac războiul‘’
Doresc să vă prezint, în continuare, principiul contributivităţii aşa cum îl vedem noi militarii:
1. A contribui numai cu bani, pentru militar înseamnă a fi mercenar, fără sentimente şi fără obligaţii faţă de ţară, neam, popor !
2. Am jurat faţă de ţară, să dăruiesc mai mult decât o sumă de bani, să mă jertfesc pentru ca ceilalţi cetăţeni să trăiască, să poată primi pensiile până la adânci bătrâneţe, asumându-mi riscul de a fi recompensat, la rândul meu, cu o coroană de flori şi cu un ceremonial de ziua eroilor...
3. Am contribuit la bugetul poporului meu şi nu al guvernelor temporare, cu o speranţă de viaţă mai mică decât a celorlalţi cetăţeni, dat fiind gradul ridicat de solicitare psihică şi fizică specific meseriei ...
4. Am contribuit cu un comportament exemplar înainte, pe timpul şi după Revoluţia din 1989, deşi am fost pus în situaţia lui Apostol Bologa de a trage în confraţi, am ales să mor fizic (jumătate din morţii revoluţiei sunt militari !) sau profesional (acceptând nevoile reformei ).
5. Am contribuit, printr-o sinucidere nonviolentă (generalul Vasile Milea), care a atras sinuciderea colectivă a cadrelor militare prin aplicarea reformei.
6. Am contribuit cu suportarea unui statut umilitor pentru soldaţii profesionişti, care la 40 de ani au fost daţi afară din armată, fără nici un drept. Şi aceasta la vârsta la care un tată de familie are de făcut efortul financiar maxim (plecarea copiilor la facultate).
7. Şi ofiţerul şi soldatul s-au privit în ochi în acel moment neputincioşi. Cu o armată în genunchi nu se poate oferi siguranţă poporului !
8. Am contribuit cu nesiguranţa oferită de insuficienţa unui cadru legal de acţiune a armatei în stările de asediu şi de urgenţă. Riscăm să intrăm în închisori, din această cauză, toţi ofiţerii de comandă ! Nici până astăzi, la peste 20 de ani, nu este reglemantat cadrul legal pentru aceste stări !
9. Am contribuit personal – şi colectiv - cu suportarea multor umilinţe văzând că, eu, prin rigorile Statutului cadrelor militare, am fost silit să văd cum alţii se îmbogăţesc, prin faptul că sunt liberi să-şi folosească potenţialul intelectual, erau nestingheriţi de constrângerile constituţionale la care, eu, disciplinat, am înţeles să mă supun.
10. Am contribuit cu trecerea poverii educării copiilor pe seama soţiilor, obligaţi fiind să lucrăm la marile obiective economice la care dumneavoastră aveţi voie să faceţi parte din Consiliul Administraţiei şi noi nu.
11. Ca subiect colectiv, am contribuit cu multe eşecuri familiale, destrămări ale familiilor din cauza deciziilor clasei politice de a disloca şi redisloca unităţile militare când în vest, când în est !
12. Am contribuit cu suportarea umilinţei la care am fost supuşi în teatrele de operaţii, văzând cum alte armate, la acelaşi grad de risc, erau echipate şi plătite mult mai bine.
13. Am contribuit cu faptul că am fost mutat, personal, în 10 garnizoane de-a lungul carierei, cu mutarea copiilor mei la 10 şcoli până au terminat liceul, fapt ce a cerut din partea lor, eforturi de adaptare repetate !
14. Am contribuit cu faptul că soţiile, de cele mai multe ori, nu se puteau angaja imediat în garnizoanele unde eram mutaţi, iar acum, multe nu au vechimea necesară în muncă pentru a primi o pensie.
15. Am contribuit cu riscul de a fi îndepărtaţi din armată, dacă înainte de 1989, o rudă apropiată ar fi rămas în străinătate, sau ar fi fost condamnată.
16. Am contribuit cu riscul ca în fiecare an să fim îndepărtaţi din armată în situaţia în care, nu corespundeam baremelor medicale şi standardelor psihologice.
17. Am contribuit cu umilinţa la care ne-aţi supus mediatic, reinventând lupta de clasă, după ce, în vorbe, aţi condamnat comunismul.
18. Acum contribuim cu frica generată de încercarea de a rupe coeziunea armatei, prin asmuţirea gradelor mici împotriva gradelor mari, ca în anii Revoluţiei bolşevice din octombrie 1917 ! Vă asigur că aşa cum nu aţi reuşit să ne puneţi să tragem în 1989 în părinţii, fraţii şi surorile noastre şi ale soldaţilor noştri, nu veţi reuşi nici acum !
19. Am contribuit cu suportarea obrăzniciei cu care ne-aţi vândut cazărmile şi, în loc să folosiţi banii pentru dotarea cu tehnică modernă măcar a celor din teatrele de război, v-aţi îmbogăţit mai mult decât v-au permis idealurile Revlouţiei din 1989 !
20. Am contribuit cu umilinţa la care am fost supuşi când un coleg din teatrele de război a fost adus mort; ne-aţi lăsat singuri la funeralii, ascunzându-vă de ochii lumii înlăcrimate care, îndreptăţit, scrâşnea din dinţi !
21. Nicăieri în lume soldatul nu a putut fi dezlipit de ofiţer, inginerul de muncitor, fiul de tată şi armata de popor !
Cetăţenii trebuie să înţeleagă că guvernarea sub semnul haiduciei nu este sănătoasă şi toţi haiducii pe care noi, la şcoală, am fost învăţaţi să-i apreciem, au sfârşit rău şi acum le putem rosti numele adevărat de: hoţi ! Sugerez guvernanţilor să nu mai practice şi să nu mai încurajeze haiducia, nu de alta, dar vedem că prea se jefuiesc băncile ziua în amiaza mare, se cam fură arme şi se cam trage pe stradă !
Dacă n-aţi ştiut, vă spunem noi militarii, că într-un stat – care nu este captiv sau eşuat – violenţa armată este monopol de stat, nu de stradă !
Solidar cu soldaţii noştri, Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în mare parte cu membri având pensii de batjocură, ne vom bate pentru ca pensiile să crească în România, nu pe seama unor categorii sociale, ci prin aducerea la lumină a hoţiilor care se practică în îmbuibatele Consilii de administraţie alcătuite politic şi plătite cu miliarde de lei din banul public, în Agenţiile statului, fief-urile partidelor aflate la putere, loc de somn veşnic al clientelei politice. Şi mai sunt multe resurse pe care le-aţi acaparat cu o nesimţire nepedepsită de nimeni ! Nu puteţi voi, nişte neica nimeni, ajunşi la putere prin fraudă, să destructuraţi Armata, Biserica, Justiţia, statul român în esenţa sa ! Reforma statului se face cu legea, cu Constituţia în mână, nu cu umorile voastre macabre ridicate la rang de lege ! Ne-aţi încuiat în cazărmi şi ne-aţi ciuntit toate drepturile pe care militarii le au pretutindeni în lumea civilizată ! Ne-aţi culpabilizat, ne ameninţaţi mereu, uitând că o mare mută poate ieşi din albia sa după (şi ca) o furtună înfricoşătoare !
Solidar cu soldaţii noştri activi, Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate vă invită să luaţi act despre ce anume credem noi: ne umiliţi în fiecare zi, ne luaţi soldele, ne luaţi pensiile, ne asmuţiţi prin toate mijloacele împotriva fraţilor noştri din celelalte instituţii care constituie coloana vertebrală a statului român ! De vreo doi ani, din diletantism, sau mai grav poate, din rea credinţă şi programat, aţi şubrezit statul român prin tot ce aţi făcut. Luaţi-ne salariile, luaţi-ne pensiile – nu ne puteţi, însă, lua demnitatea cu care am servit ţara noastră ! Nu ne puteţi lua libertatea pe care ne-o acordă o Europă civilizată şi iubitoare de valori perene !
Martoră ne este lancea lui Horea ! Nu ne obligaţi să o scoatem din muzeul soldatului român !
Treziţi-vă ! Ascultaţi murmurul poporului care crede în Biserică şi în Armată, în Justiţie şi în demnitatea românească, nu în lăcomia voastră nesimţită şi agresivă !
Colonel în rezervă Ioan Gaftone
APELUL SINDICATULUI CADRELOR MILITARE LA SOLIDARITATE !
Statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi. Aceste principii sunt consemnate în art. 4, alin. 1din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI. Împotriva acestor principii fundamentale, încălcând fără ruşine această Constituţie, regimul Băsescu – Boc a început acţiunea pentru spargerea unităţii poporului român şi distrugerea solidarităţii cetăţenilor ţării ! Astfel, a iniţiat discreditarea Parlamentului, asmuţind poporul împotriva acestuia pentru a i se scădea credibilitatea, practic pentru a-l desfiinţa ! A continuat, apoi, cu învrăjbirea între profesii, categorii sociale, vârste, între funcţionarii statului şi cei din economia privată, între biserici, între cetăţenii din ţară şi cei din străinătate şi între zone geografice, prin împărţirea administrativă. Este continuarea firească, am zice noi, a luptei de clasa introdusa de LENIN, dar ce este surprinzător, este faptul că ea funcţionează ca unsă şi după 20 de ani de la căderea acestei ideologii şi practici comunistoide ! Culmea este că această luptă de clasă este promovată de BĂSESCU şi partidul său care se reclamă a fi de dreapta, dar foloseşte metodele cele mai stângiste, adică ale extremei stângi ! («Să luăm de la bogaţii lor şi să dăm la săraci – pentru a le astupa gura») Băsescu s-a lăudat peste tot că el a fost primul care a condamnat COMUNISMUL ! Astăzi credem că este clar pentru imensa majoritate a cetăţenilor acestei ţări, mai puţin pentru fundamentaliştii şi pupincuriştii băsescieni că, de fapt, declaraţia lui Băsescu a fost un truc la adăpostul căruia, el şi camarila sa, respectiv guvernul BOC, încearcă să îşi ascundă incompetenţa. Evident că acest fapt constituie şi un paravan după care îşi împart banii şi funcţiile. GUVERNUL DE CUMETRIE se ţine pe bani grei ! Dacă Prigoană a reuşit să îşi impună fiul pe lista de candidaţi pentru Parlament, după ce preşedintele partidului a avizat altă persoană, înseamnă că doar banul este criteriul de funcţionare a respectivului SRL ! Dacă 75% din populaţia ţării apreciază că suntem pe un drum greşit, totuşi Băsescu numeşte acelaşi om şi acelaşi guvern.Vă propun dragi cetăţeni, să-l intrebăm: acum de ce nu se mai întoarce la popor ? Evident că raspunsul nu poate fi decât unul singur: pentru că acum, după ce şi-a atins scopul – a ajuns la putere, şi-a instalat camarila, gata, nu mai are nevoie de «bobor» ! Înainte de alegeri eram cetăţeni, eram sărutaţi prin pieţe şi eram chemaţi, cu toţii, cât mai mulţi posibil, dacă s-ar fi putut, chiar şi morţii, să vină să voteze pentru el şi gaşca lui nesăţioasă ! Am fost chemaţi să ne solidarizăm împotriva comunismului, împotriva mineriadelor, etc. Dupa vot, ne-am metamorfozat şi am devenit elemente de statistică, apoi am devenit contribuabili şi acum, vezi Doamne, rău platnici ! Dar metamorfoza nu s-a oprit aici, am devenit consumatori ai bugetului, «înţelept» construit, ca să le fie lor şi găştii lor bine, şi mai grav, dacă inainte de alegeri nu eram destui pentru lupta împotriva parlamentului, acum suntem prea mulţi şi avem neobrăzarea să avem şi pretenţii – adică pretindem ca Băsescu să se şi ţină de cuvânt, să-şi îndeplinească promisiunile făcute în campania electorală !
Obrăznicia poporului n-are margini. Mas media scoate zilnic la iveală matrapazlâcurile guvernanţilor, MAREA LOR JERTFĂ, IMENSUL LOR SACRIFICIU: salariul «decent» al lui IONUŢ POPESCU; la FONDUL PROPRIETETEA, 17 funcţionari au un fond de salarii de 2 MLIOANE EURO. Ba mai mult decât atât, IONUŢ Popescu este în consiliul de administraţie la banca EXIMBANK şi primeşte o indemnizaţie de 60.000 euro anual, aceasta însemnând 5.000 euro lunar. Dacă cele 5.000 euro, le adunăm cu cei 370.000 euro pe lună, cât primeşte salariul de la Fondul Proprietatea, «tovarăşul» Ionuţ Popescu (numai el, dar ceilalţi ?) are venituri de peste 430.000 euro lunar, adică 4.160.000 euro anual ! Şi banii ăştia sunt din bugetul statului ! Să afle cetăţenii României că «luptătorul» HOARĂ este membru în toate consiliile de administaţie din Oltenia, de unde, vai săracul de el ! – primeşte indemnizaţii barosane ! Să ştie tot natul că la Fondul Proprietatea au mai fost numiţi doi vicepresedinţi, evident, săracii, care au salarii «de mizerie», ia acolo, câteva mii de euroi pe lună ! Câtă obraznicie să îndrăznim să întrebăm dacă este adevărat că GRAŢIELA IORDACHE, GHEORGHE POGEA sau LUCIAN CROITORU sunt membri în mai multe consilii de administraţie, primind, (evident că pentru groaznicul lor sacrificiu !), mai mult de zece de mii de EURO lunar. Să se întrebe boborul, cine plăteşte cei 500.000 de EURO salariaţilor demişi de la FONDUL PROPRIETATEA şi înlocuiţi cu acoliţi PDL-işti ? Chiar şi la noi în judeţ, din nefericire, graba conducătorilor PDL-işti de a îi schimba pe toţi cu oameni de-ai lor, a determinat intrarea în eternitate a unor oameni de valoare, foarte tineri. Cine răspunde de pierderea acestor vieţi omeneşti ? Şi asta, cu atât mai mult cu cât, cei care au fost înlocuiţi samavolnic, au dat în judecată Statul român şi acum sunt puşi înapoi în drepturi şi li se plătesc despăgubiri pentru prejudiciile pe care le-au suferit. Cine plăteşte ? Evident că noi toţi, adică noi ceilalţi contribuabili, plătim !
Pentru guvernul Băsescu – Boc solidaritate înseamnă să plătim noi oalele sparte de ei. Să plătim noi toate pagubele produse de incompetenţa lor. Numai în acest fel văd ei solidaritatea poporului. În rest, este clar că pentru acest guvern incompetent, solidaritatea poporului este mai putin importantă decât cea a partidului şi trebuie să-l credem pe domnul DOCTOR în drept ANTICONSTITUTIONAL !
În aceasta stare s-a născut o speranţă sub numele de SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE. Prin vocaţie şi construcţie, militarii sunt născuţi în zodia jertfei de sine pentru binele altora. Legea decebalică a SARMISEGETUZEI ne cere să murim pentru ca PATRIA să trăiască. Noi ştim să fim solidari, noi suntem cu adevărat loiali poporului din care facem parte şi vrem ca cetăţenii acestei ţări să vadă acest lucru ! De-a lungul istoriei, politicienii au dat vina unii pe alţii, şi-au schimbat culorile după conjuncturi, iar noi, militarii muream pe fronturi sau în prizonierate. Noi v-am însoţit de-a lungul istoriei şi nu
v-am părăsit niciodată. Împreuna am fost în închisori după cel de-al doilea război mondial, împreuna am construit cele mai mari obiective economice ale ţării pe care actualii guvernanţi le-au vândut, şi astăzi se mândresc cu averile lor «legal» acumulate (foarte «legal» atâta timp cât între 1990 şi 1993 nu au mai existat legi de nici o culoare, legile anterioare fiind abrogate !). Aproape jumătate din morţii revoluţiei sunt militari în termen, subofiţeri şi ofiţeri. Noi am asigurat triumful revoluţiei, chiar dacă, pe alocuri, s-au comis şi greşeli pe care ni le asumăm bărbăteşte. Noi, cadrele militare şi soldatii am fost în teatrele de război pentru ca ţara să fie primită în NATO şi UE, iar politicienii se laudă cu salariile de la Bruxelles. Noi, cadrele militare, v-am protejat vieţile în toate teatrele de operaţiuni şi am murit împreună cu voi pentru ca ţara să trăiască mai bine. Noi, ofiterii si subofiterii, trăim pericolul morţii împreună cu voi, soldaţii, pentru ca politicienii, în loc să ne cumpere tehnică modernă care să ne protejeze vieţile, îşi împart salariile în mii de euro ! Noi, cadrele militare, vă însoţim pe ultimul drum în timp ce politicienii se ascund de privirile înlăcrimate ale soţiilor şi părinţilor voştri !
Profund solidari cu cei cărora le-am insuflat dragostea de ţară, cu părinţii şi bunicii vostri care au construit, cu jertfe nemărginite, această ţară, noi, membrii SINDICATULUI CADRELOR MILITARE, ne alăturăm suferinţelor voastre şi vă promitem că ne vom lupta, legal şi pentru pensiile voastre şi pentru mărirea lor !
Şi vă promitem acest lucru pentru ca să înţelegeţi faptul că nu noi avem mult, ci voi, injositor de putin ! Aveţi încredere în noi şi nu vă pierdeţi speranţa, mai ales că, de e fiecare dată, imediat ce au trecut alegerile, politicienii v-au uitat, noi nu !
Col. (r) DORIN FILIP
Col. (r) DORIN FILIP
Domnilor ofiteri tot respectul pentru articolele de mai sus.
RăspundețiȘtergereVa incurajam sa le publicati pe toate site-urile posibile fiindca reflecta in mod realist starea natiunii.