vineri, 12 martie 2010

Apararea nationala in primejdie

Articolul a fost publicat în ziarul Rasunetul Bistrita, în data de 12.03.2010

 

APĂRAREA NAŢIONALĂ ÎN PRIMEJDIE

 

Citind Programul de Guvernare  pentru  perioada 2009 - 2012 am constatat cu surprindere că apărarea naţională este tratată la capitolul 23 din 26 capitole cât are programul. Un program de guvernare nu este o înşiruire de intenţii, ci este un document de conducere strategică. El este studiat cu atenţie de specialiştii din ţările Uniunii Europene, NATO şi alţi actori internaţionali. Un program de guvernare este un document care transmite semnale în mediile de afaceri şi de securitate internaţionale. 
         Cetăţenii trebuie să înţeleagă faptul că apărarea ţării noastre este de datoria statului român, iar NATO şi UE completează nevoile de apărare colectivă. Cu alte cuvinte, nici un stat nu îşi va trimite cetăţenii să moară pentru noi, iar noi să ne uităm la ei. Satul român şi-a armonizat legislaţia în materie de planificare a apărării cu statele NATO şi UE, dar această legislaţie mai trebuie şi cunoscută de guvernanţi ! În ce priveşte respectarea ei în relaţia cu aliaţii, aceasta devine o problemă de onoare. Statele se comportă între ele după aceleaşi reguli ca şi oamenii şi când ai pierdut onoarea, pierzi totul. În materie de apărare naţională, viaţa ne demonstrează că nu învăţăm nimic din istoria noastră şi a altora. Aduc în memoria cetăţenilor judeţului  nostru a faptului că militarii din judeţul nostru au deschis misiunile armatei romane în străinătate în AFRICA, ASIA şi în BALCANI. Pe profesionalismul şi seriozitatea lor s-au consolidat argumentele României pentru a accede în NATO. Pe apartenenţa ROMÂNIEI la NATO, am intrat în Uniunea Europeană şi nu pe alte criterii ! Aduc aminte tuturor oamenilor politici că militarii judeţului au deschis şi netezit calea României spre modernitate şi spre prosperitate. Amintesc cetăţenilor că, în ce priveşte apărarea ţării, trebuie multă prudenţă, iar încrederea în alţii trebuie să fie ponderată. Două exemple din istoria recentă întăresc afirmaţiile mele cu privire la prudenţă şi încredere. În CIPRU, în anul 1974, s-au confruntat două ţări NATO (GRECIA şi TURCIA), fără ca alianţa să aibă vreo reacţie. Înainte de cel de-al doilea război din Golf, Turcia a cerut, în baza articolului 5 din tratatul  NATO, intervenţia alianţei pentru eliminarea pericolului kurd. Alianţa a răspuns că este o problemă pe care trebuie să o rezolve Turcia singură, fără ajutorul partenerilor.
Iată, aşadar, două exemple care ilustrează că apărarea ţării este o prioritate pentru orice guvern.

Guvernul Boc, orbit de succesul alegerilor şi de neputinţă, nu se poate orienta pe harta riscurilor şi ameninţărilor asupra securităţii naţionale. El se laudă că a câştigat toate campaniile electorale, lucru care este adevărat, dar tot atit de adevărat este că, deşi a câştigat războiul a pierdut PACEA SOCIALĂ care i-ar permite să aibă un orizont larg şi o înţelegere profundă a lucrurilor.

Trec peste supărarea de a fi plasat greşit apărarea în priorităţile guvernării şi mă opresc asupra conţinutului. Pentru a fi mai uşor de înţeles erorile grave în care se complace gunernul Boc, vă prezint, comparativ, ce zice legea 473 / 04. 11 2008 privind planificarea apărării, o lege aliniată la standardele alianţei NATO şi UE. Această lege este integratoare în mecanismele decizionale şi funcţionale ale alianţei şi UE. În concluzie, în alianţă sunt reguli şi proceduri unice, dacă nu le respecţi, îţi iei ŢARA, o duci la polul nord şi acolo faci cum vrei tu.
1. Legea 473 / 2008 privind planificarea apărării, dispune că la şase luni de la depunerea jurământului, Preşedintele României prezintă în Parlament, Strategia de apărare a ţării, care o adoptă în cadrul unei şedinţe comune.
În forma finală, documentul are o acoperire temporală de cinci ani. Boc, în programul de guvernare al partidului pe care se spune că îl conduce, ne explică doct că strategia a fost adoptată în anul 2008, deci cu mult înainte de depunerea jurământului de către preşedinte !
2. În lege se specifică faptul că Ministerul Apărării Naţionale, pe baza Programului de Guvernare şi a Conceptului Strategic NATO, întocmeşte CARTA ALBĂ a guvernării, care este însuşită de Guvern, avizată de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării şi supusă aprobării Parlamentului în cel mult şase luni de la acordarea încrederii Parlamentului. Boc, în programul de guvernare ne spune că  documentul este finalizat,  revizuit, dar încă neaprobat de Parlament, deci era gata înainte de investitura guvernului !
3. Pe baza CARTEI ALBE şi a Directivei Ministeriale a NATO, Ministerul Apărării Naţionale elaborează STRATEGIA MILITARĂ A ROMÂNIEI. Aceasta este avizată de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, aprobată de guvern în cel mult trei luni de la apariţia CARTEI ALBE. Boc ne spune că Strategia Militară este deja în faza de proiect. Deci înainte de a fi  fost aprobat documentul pe baza căruia trebuia elaborată această Strategie ! 
4. Directiva de Planificare se elaborează  pe o perioadă de şase ani, evident, pe baza Cartei Albe, iar pe baza ei se întocmesc programele majore de înzestrare şi se alocă  resursele bugetare. Boc ne spune că, deja este elaborată aşa, fără susţinere, cu argumente, ci la plesneală, că altfel nu găsesc cuvinte.

Iată, aşadar, ce confuzii face guvernul într-un mecanism integrat de planificare NATO şi UE ! Este evident pentru oricare cetăţean că felul în care a fost elaborat acest capitol de guvernare  ne pune într-o lumină proastă în faţa aliaţilor şi toţi reprezentanţii noştri la sediile NATO şi UE trebuie să stea cu capul JOS. Mă întreb, oare toate capitolele sunt întocmite la fel, pe  scări, sau pe genunchi ? Poate da, poate nu, eu oricum, nu mă pricep decât la câteva, dar pentru cele unde am cunoştinţe am devenit curios. SOCIETATEA CIVILĂ trebuie să intervină şi să corecteze. FREAMATUL ACADEMIC nu trebuie să lipsească de aici: gata cu nespecialiştii ! SPECIALIŞTI, LA TREABĂ ! Intraţi în teren şi nu mai comentaţi în tribune !

 

Colonel (r) IOAN GAFTONE